„Iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, căruia Îi vei pune numele Isus.” (Luca 1:31)

     Cred că am cântat cu toții, încă din copilărie, acest colind – în original „Silent Night”… Dar cuvintele sale nu provin de fapt din Scriptură. „Silent Night” (Noapte liniștită) a fost un poem scris de un preot austriac în 1816. Cuvintele evocă o imagine liniștită și calmă a unui cuplu fericit care își privește copilul nou-născut. Or, pentru Maria și Iosif noaptea aceea nu a fost liniștită. După o călătorie obositoare, Iosif și Maria care era aproape să nască nu s-au cazat în apartamentul matrimonial de la Betleem Grand Hotel. Ei au fost nevoiți să înnopteze într-un adăpost pentru animale, asezonat cu zgomotul și mirosurile animalelor din grajd… în care a fost orice, dar nu liniște! Întreabă orice mamă despre naștere. Chiar și cu ajutorul medicamentelor moderne care reduc durerea, și al mediilor sterilizate, cea mai curajoasă femeie rareori rămâne tăcută în timp ce naște. Pentru Maria, Iosif și Isus – aceasta nu a fost deloc o noapte liniștită! Cum am putea spune că a fost acea noapte? N-a fost „silent”, dar a fost „Holy Night” (Noapte Sfântă)! Dintre toate nopțile din istorie, aceasta a fost de departe cea mai sfântă. Dumnezeu a pus în mișcare planul Său etern de a veni pe pământ ca Răscumpărător al oamenilor pierduți. Biblia spune că: „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor…” (2 Corinteni 5:19) Isus a venit să ia asupra Sa păcatele omenirii osândite, pentru ca „noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” (2 Corinteni 5:21) Mai sfânt de atât nu se poate! Un alt vers al colindului spune: „Toate sunt odihnă”; în cea mai sfântă dintre nopți, întunericul nostru spiritual și moral a fost risipit pentru totdeauna de Isus, Lumina lumii. Iar temerile noastre de păcătoși pierduți au fost înlocuite cu pacea și siguranța ce ne conferă bucuria de a fi poporul Său – iertat pentru totdeauna!